Consiliul Național al Dizabilității din România și Asociația ,,Ridică-te și umblă!’’ au desfășurat, dumincă 5 mai 2019, un eveniment prilejuit de Ziua Europeană pentru Viaţă Independentă, în Parcul Herăstrău, în intervalul orar 13 – 17, prin care au celebrat importanța drepturilor, valorilor și principiilor unei vieți independente în rândul persoanelor cu dizabilități, prin activități dedicate acestora. Organizatorii s-au bucurat de prezența la eveniment a reprezentanților Asociației Nevăzătorilor din România, Asociației Down Plus București și ai Asociației de Sprijin a Copiilor Handicapați Fizic – România.
Activitatea a fost structurată în două părți: prima parte a cuprins discuții despre dreptul la viață, dreptul la educație, sănătate, muncă și dreptul la vot, iar a două parte s-a bazat pe socializare, element ce lipsește din viața persoanelor cu dizabilități din România, din cauza izolării sociale și a accesibilizării minimale a spațiului public și a transportului public.
,,La eveniment au participat aproximativ o sută de persoane cu dizabilități, peste o treime dintre acestea sunt persoane dependente de scaunul rulant. Reușita acestei performanțe se datorează voluntarilor Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’ Mulți dintre participanții cu handicap grav nu au asistenți personali, nu pot călători cu transportul public, care este parțial accesibil. Florin Dobromir, manager de proiecte la Asociația ,,Ridică-te și umblă!’’ a transportat participanții nedeplasabili de acasă la eveniment și invers. A petrecut câteva ore cu această activitate, iar dacă organizația pe care o reprezintă nu ar fi deținut microbuzul adaptat, nu știu câți dintre acești oameni ar mai fi fost prezenți la eveniment.
Persoanele cu dizabilități prezente la eveniment și-au manifestat lipsa optimismului în ceea ce privește prezentul și viitorul, subliniind scăderea continuă a calității vieții.
România încă se confruntă cu dificultatea în organizarea unui sistem real și eficient de servicii sociale care să răspundă nevoilor cetățenilor, nevoi care se schimbă. În situația dată persoanele cu dizabilităţi sunt private de libertatea de a alege locul şi modul de viaţă, educaţia şi propria formare, domeniul şi locul de muncă, modul de petrecere a timpului liber’’, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.
Prin Strategia națională “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” pentru perioada 2015-2020 România s-a angajat să mobilizeze toate resursele necesare pentru ca nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie exclusă, marginalizată, abuzată sau discriminată în România, iar alegerile şi aspiraţiile sale să fie respectate şi sprijinite.
Guvernul a aprobat în ședința din data de 14 septembrie, 2016, Strategia națională “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” pentru perioada 2015-2020 și Planul operațional privind implementarea acestei strategii. La vremea respectivă se înregistrau peste 752 de mii de persoane cu dizabilitati, conform datelor statistice oficiale inregistrate in iunie 2015 de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice (MMFPSPV), se arata într-un comunicat al Guvernului.
Dintre acestea, 97,7% erau în îngrijirea familiilor și/sau trăiau independent, iar 2,3% erau asistate în instituțiile publice rezidențiale de asistență socială pentru persoanele adulte cu dizabilități.
Guvernul mai arata la data respectivă că îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități va fi posibilă prin accesul la servicii integrate de sprijin (sociale, de sănătate, educaționale) de calitate, dezvoltate la nivelul comunităților în care domiciliază. Reducerea situațiilor de discriminare multiplă, a ponderii persoanelor cu dizabilitate aflate în risc de sărăcie și excluziune socială se va putea realiza prin creșterea competențelor acestora, a valorii adăugate a muncii lor, dar și printr-o mobilizare a instituțiilor publice, sectorului privat și neguvernamental în susținerea procesului de implementare a strategiei, preciza Guvernul.
Extras din Strategia națională “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2015-2020
Viziune
Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentaţii societăţii civile, persoane fizice şi juridice, au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu dizabilităţi.
Persoanele cu dizabilităţi, familiile acestora precum şi persoanele care le au în îngrijire, supraveghere şi întreţinere au acces la o gamă largă de servicii de suport pentru a le ajuta sa trăiască independent şi să se implice în mod activ în comunităţile lor.
Obiectiv-cheie 1
Asigurarea şi promovarea condiţiilor pentru deplina exercitare adrepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către persoanele cu dizabilităţi, în condiţii de nediscriminare în raport cu ceilalţi membri ai societăţii. […]
Odată cu ratificarea Convenţiei ONU, Statele Părţi trebuie să se asigure că orice demers de politici publice, investiţii şi măsuri concrete este accesibil tuturor persoanelor cu dizabilităţi.
Accesibilizarea mediului fizic, comunicaţional şi informaţional reprezintă o exigenţă imediată pentru Statele Părţi, în raport cu obligaţiile care decurg din ratificarea Convenţiei. Aşa cum este definit în Convenţia ONU (art.9), termenul accesibilitate reprezintă ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate. În ciuda unor tendinţe pozitive, România are încă multe eforturi de făcut în a rezolva problema mobilităţii personale. Deşi comprehensiv, cadrul legislativ din România (articolul 50 din Constituţia României, Legea nr. 448/2006 şi normativul privind adaptarea clădirilor civile şi a spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilităţi), nu a fost dublat de o legislaţie secundară şi de planuri de acţiune sau de strategii locale focusate pe accesibilizare. Din aceste motive spaţiul public rămâne încă greu accesibil persoanelor cu dizabilităţi. Mijloacele de transport în comun sunt numai parţial accesibilizate. Singurul sistem de transport care are pus la punct un sistem eficient pentru mobilitatea personală este sistemul de transport aerian, ca urmare a Regulamentului (CE) nr.1107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului, care a impus anumite protocoale şi standarde comune tuturor ţărilor europene.
Au trecut trei ani de la adoptarea Strategiei naționale “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” pentru perioada 2015-2020, iar ,,spaţiul public rămâne încă greu accesibil persoanelor cu dizabilităţi și mijloacele de transport în comun sunt numai parţial accesibilizate”.
Tot în Strategia națională “O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” găsim menționat: ”Dispozitivele de mobilitate, tehnologiile de asistare şi alte forme active de asistenţă sunt greu accesibile. Puţine tipuri de astfel de dispozitive sunt compensate de CNAS, fapt ce le face prohibitive pentru majoritatea persoanelor cu dizabilităţi din România.” Situația descrisă este la fel de actuală.
