Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a înaintat o adresă Ministerului Muncii și Solidarității Sociale (MMSS), prin care solicită următoarele: majorarea indemnizației de handicap, adaptarea formulei de calcul a pensiei, subvenționarea tehnologiei asistive pentru persoanele cu dizabilități, accesibilizarea spațiului fizic și informațional.
Redăm adresa integral:
Către: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
În atenția: doamnei ministru Simona BUCURA-OPRESCU
Stimată doamnă ministru,
Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), organizație nonguvernamentală de tip federație, formată din asociații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, înființată în anul 2004 la solicitarea Comisiei Europene, ca parte a Forumului European al Dizabilității (EDF), are misiunea de a apăra și promova drepturile și interesele legitime comune ale tuturor persoanelor cu dizabilități din România.
Ne adresăm dumneavoastră în numele întregii comunități a persoanelor cu dizabilități din România cu rugămintea de a interveni de urgență pentru rezolvarea celor mai stringente probleme cu care ne confruntăm.
De zeci de ani, persoanele cu dizabilități din România sunt supuse unui dezinteres instituțional total, deși organizațiile reprezentative au adus la cunoștință, în mod constant, problemele acestora, probleme care au drept consecință riscul, tot mai prezent, de excluziune socială și sărăcie.
Dificultățile persoanelor cu dizabilități necesită atenție imediată și acțiuni concrete din partea ministerului pe care îl conduceți pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestei categorii de persoane, prin excelență vulnerabilă.
În speranța stabilirii unui dialog consistent și sistematic, vă solicităm să analizați cu responsabilitate și celeritate următoarele:
- Majorarea indemnizației de handicap;
Într-o societate modernă asigurarea unei vieți decente pentru toți cetățenii reprezintă o prioritate fundamentală. Cu toate acestea, persoanele cu dizabilități din România continuă să se confrunte cu numeroase provocări ce le limitează accesul la servicii esențiale și le împiedică să ducă o viață normală.
Indemnizația acordată persoanelor cu dizabilități este foarte mică în raport cu costul vieții cotidiene. Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități statuează că statele membre au obligația de a ajuta persoanele cu dizabilităț,i astfel încât acestea să se integreze pe deplin în societate și să aibă o viață demnă, mai ales că aceste persoane prezintă un grad mare de risc de sărăcie și de excluziune socială. Un pas important ar fi majorarea indemnizației care, în ultimii 12 ani, a crescut inacceptabil de puțin, în raport cu creșterea prețurilor și cu necesitățile presupuse de un nivel de trai decent. Mai mult, toți ceilalți indicatori de sprijin social din partea statului au fost actualizați frecvent și în mod semnificativ, ceea ce a făcut ca persoanele cu dizabilități să fie lăsate în urmă. O asemenea abordare, generatoare de puternică nemulțumire, este incompatibilă atât cu obligațiile asumate de România pe plan international, cât și cu principiul fundamental al egalității de șanse pe care pretinde că se sprijină societatea noastră.
Nu vom insista aici asupra problemelor multiple și complexe cu care se confruntă în societate persoanele cu dizabilități din cauze ce țin de subfinanțarea programelor specializate. Tehnologia asistivă lipsește, accesibilitatea mediului informațional și fizic se află foarte departe de standardele europene în materie, locurile de muncă adaptate sunt foarte puține (de unde și gradul foarte scăzut de ocupare). În asemenea condiții, majorarea semnificativă a indemizației de handicap constituie nu doar o posibilitate, ci neîndoielnic o necesitate. Această indemnizație nu reprezintă, după cum se știe, un venit în sine, din care beneficiarul să trăiască, ci o sumă compensatorie menită a acoperi cheltuielile suplimentare generate de natura dizabilității. Cu toate acestea, nu sunt deloc puțini cei pentru care indemnizația este singurul sprijin financiar, indispensabil pentru supraviețuire.
Majorarea imediată a indemnizației pentru persoanele cu dizabilități reprezintă o condiție esențială pentru a asigura incluziunea socială și economică a acestor cetățeni, aducând nivelul de sprijin financiar mai aproape de standardele europene. Această măsură nu ar reprezenta doar un act de justiție socială, ci ar consolida, de asemenea, angajamentul României față de respectarea drepturilor omului și incluziunea socială a tuturor cetățenilor săi, indiferent de abilitățile lor.
2. Adaptarea formulei de calcul a pensiei
– În contextul în care la data de 01 ianuarie 2024 intră în vigoare dispozițiile Legii pensiilor publice nr. 127/2019, cu privire la instituirea unei noi formule de calcul bazată exclusiv pe principiul contributivității, precizăm că acest lucru va genera o inechitate socială majoră: persoanele cu dizabilități care se vor pensiona după data intrării în vigoare a acestei legi vor avea pensii semnificativ mai mici față de cele care s-ar pensiona acum, folosind prevederile legii în vigoare, în condiții identice de salarizare și de stagiu de cotizare. Insistăm, deci, ca pentru persoanele cu dizabilități formula de calcul a pensiei să rămână cea prevăzută de Legea nr. 263/2010, în vigoare la această dată. Menținerea actualei formule de calcul vine în mod real în sprijinul acestor persoane, reprezentând un puternic factor stimulativ pentru efortul acestora de a-și găsi și de a-și menține un loc de muncă.
– prin PNRR România are obligația adoptării unei noi legi a pensiilor.
Vă rugăm ca, în elaborarea acestui act normativ, să țineți cont de faptul că, pentru persoanele cu dizabilități adaptarea formulei de calcul a pensiei reprezintă o preocupare esențială în contextul asigurării unui nivel optim de trai și a unei incluziuni sociale adecvate. O astfel de adaptare asigură o egalitate de șanse pentru persoanele cu dizabilități, reducând decalajul dintre acestea și restul populației. De cele mai multe ori, persoanele cu dizabilități se confruntă cu obstacole majore în ceea ce privește accesul la oportunități de angajare și, implicit la contribuții la sistemul de asigurări sociale. Adaptarea formulei de calcul a pensiilor ar putea compensa parțial aceste inegalități și ar consolida sprijinul social acordat persoanelor cu dizabilități din partea statului și a societății în ansamblu, consolidând, totodată, coeziunea socială.
Așadar, este esențial să se ia în considerare argumentele noastre în procesul de adaptare a formulei de calcul a pensiei pentru persoanele cu dizabilități din România, în vederea asigurării unei protecții sociale adecvate și a unei incluziuni sociale mai eficiente pentru această categorie vulnerabilă. Prin adoptarea unei abordări mai cuprinzătoare și echitabile, se poate crea un sistem de pensii care să răspundă mai bine nevoilor reale ale persoanelor cu dizabilități și să asigure un trai decent și demn pentru acestea.
3. Subvenționarea tehnologiei asistive pentru persoanele cu dizabilități
Tehnologia asistivă este esențială pentru persoanele cu dizabilități deoarece le poate îmbunătăți calitatea vieții și le poate oferi oportunități de a participa activ în societate. Cu toate acestea, accesul la tehnologia asistivă rămâne limitat din cauza costurilor foarte ridicate.
În spiritul egalității de șanse și al nediscriminării, statul trebuie să asigure facilitarea accesului la tehnologii asistive pentru persoanele cu dizabilități.
Nu numai că participarea la viață începe odată cu procesul educațional și continuă cu încadrarea în muncă, dar se desăvârșește prin valorificarea potențialului individual. În acest sens, tehnologia asistivă trebuie să fie deopotrivă accesibilă copiilor, angajaților, celor care își caută de lucru și pensionarilor. Doar astfel integrarea socială a persoanelor cu dizabilități poate trece de la stadiul de deziderat la cel de realitate concretă.
Astfel, se impune cu necesitate adoptarea de reglementări care să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilități la tehnologii asistive, în spiritul principiului egalității de șanse stipulat ca reper ordonator în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, document semnat de România și ratificat în anul 2010.
4. Accesibilizarea spațiului fizic și informațional
Accesibilizarea este un element crucial pentru a permite persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin la viața socială, economică și culturală. Este necesar să se accelereze procesul de accesibilizare a mediului fizic, precum și al mediului digital. Aceasta va implica adaptarea infrastructurii, a clădirilor și site-urilor web pentru a fi accesibile pentru toate categoriile de persoane cu dizabilități.
România are obligația accesibilizării spațiului fizic și informațional pentru persoane cu dizabilități, obligație prevăzută atât de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, de Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentul European și a Consiliului din 17 aprilie 2019, privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor și, mai recent, de Planul Național de Redresare și Reziliență, Pilonul IV – Coeziune economică, socială și teritorială, Componenta C10.
Cu toate că există aceste prevederi legislative, instituțiile publice nu le aduc la îndeplire, accesul persoanelor cu dizabilități la informație, dar și la mediul înconjurător, fiind puternic restrâns.
Într-o lume într-o continuă evoluție, promovarea accesibilizării mediului fizic și informațional pentru persoanele cu dizabilități nu reprezintă doar o obligație morală, ci și un pas esențial către o societate mai echitabilă, mai incluzivă și mai sustenabilă. Prin eliminarea barierelor și prin promovarea unei abordări proactive și responsabile, se poate crea un mediu în care toți indivizii, indiferent de abilitățile lor, să aibă șanse egale de a-și atinge potențialul maxim și de a contribui la comunitate și în societate.
Trebuie să precizăm că suntem extrem de îngrijorați de lipsa de soluții și de eforturile insuficiente ale autorităților pentru a rezolva problemele persoanelor cu dizabilități. Drept urmare, acestea și-au exprimat, tot mai des în ultima perioadă, intenția de a organiza un protest pentru a atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă.
Cu toate acestea, în calitate de organizație reprezentativă, considerăm că este extrem de important să stabilim un dialog constructiv cu dumneavoastră înainte de a recurge la o formă de protest.
În acest sens, vă rugăm să ne acordați o întâlnire pentru a discuta problemele urgente ale persoanelor cu dizabilități din țara noastră și, sperăm noi, pentru a identifica modalități de soluționare a acestora.
Președintele CNDR,
Daniela Tontsch
